Povești abandonate

un proiect care recuperează literatură pentru copii, scrisă de autori din Basarabia, în a doua jumătate a secolului al XX-lea

citește | ascultă | gândește

„Povești abandonate” recuperează texte pentru copii, scrise de autori din Basarabia, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, și le oferă publicului într-o carte accesibilă online. E un proiect al Asociației pentru cultură și arte Arbor, realizat în parteneriat cu Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă” din Chișinău, care vine ca o continuare a unui alt proiect de promovare a culturii scrise, „Romanul românesc din stânga Prutului”.

          În spatele proiectului Povești abandonate stă o muncă asiduă: au fost citite 55 de cărți, 150 de povești semnate de 45 de autori, din perioada când în Basarabia cărțile erau tipărite în limba română cu alfabet rusesc. După 1989, când s-a reluat grafia latină, din păcate multe dintre vechile volume n-au mai fost reeditate. Până acum doar 60-70% din textele literare de interes au ieșit în ediții noi.

          Sunt foarte multe povești și povestiri pe nedrept uitate din cauză c-au fost tipărite în alfabetul chirilic. Multe meritau să fie incluse în volumul „Cartea poveștilor abandonate”, dar din motive financiare doar zece au putut fi recuperate pentru public. Păstrăm speranța că procesul început de Arbor va fi preluat și de editurile din România, așa încât și această parte a literaturii noastre comune să fie promovată.

          Cartea reunește povești și povestiri de: Pavel Boțu (1933-1987) – „Duelul”, „Pe aripi de vânt”, „Linuț”, de Victor Prohin (n.1942) – „Povestea păpușii cu inimă de piatră”, de Sanda Lesnea (1922-2008) – „Cheia timpului”, de Aurel Scobioală (1941-2007) – „Stelele”, de Ariadna Șalari (1923-2016) – „Gigantul de hârtie” și „Povestea grâului”, de Gheorghe Gheorghiu (1922-2009) – „Cântec de leagăn” și de Ana Lupan (1922-1998) – „Mărul de zăpadă”. 

          Partenerii principali ai proiectului sunt Administrația Fondului Cultural Național (cofinanțatorul proiectului) și Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”. Alți parteneri sunt Teatrul „Alexei Mateevici”, Școala de Arte Plastice pentru Copii „A. Șciusev” din Chișinău, Școala de Arte Plastice pentru Copii „A. Foinițkii” din Tiraspol și Rivulet Studio

           

          *Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național.

Citește

ASCULTĂ

Play Video
Play Video
Play Video
Play Video
Play Video

Povești care au ieșit din hibernare

            E mare, mare păcat când poveștile alunecă în uitare. Nu mor de tot, ci, îmi imaginez, intră în hibernare precum ariciul, marmota sau ursul. Sau pândesc venirea unor vremuri prielnice, precum bobul de grâu din cartea pe care o țineți în mână. E tactul lor de a aștepta răbdătoare ca cineva să-și amintească de ele și să le readucă la lumină. Este exact ceea ce se întâmplă în această carte: ea recuperează povești care, cândva, au încălzit sufletele și imaginația unor generații. Au rămas decenii bune prinse în capcana alfabetului chirilic, care fusese impus în Uniunea Sovietică limbii române din Republica Moldova. Câțiva studenți harnici le-au transpus în alfabetul lor firesc, cel latin. Alți studenți, la fel de harnici, le-au editat, au explicat cuvintele mai vechi. E important: poveștile frumoase nu conțin numai întâmplări nemaivăzute sau învățături valoroase, ci și mesaje dintr-un alt timp al limbii române. Altfel spus, cuvinte pe care noi nu le mai folosim azi. Dar e bine să le știm.

În fine, după ce toți acești oameni tineri au scărmănat aceste texte, vin și eu, profesorul și prietenul unora dintre ei, și mă bag în seamă. Am citit cu maaaare plăcere aceste texte. E vorba despre animăluțe, despre plante, despre lumea fantastică în sine a copiilor, despre timp, despre păpuși care au suflet. Și despre multe altele. Poveștile bune au marea calitate că nu se consumă de tot: le poți citi la diferite vârste și rămâi fermecat. Ele se întâlnesc oricum unele cu altele, într-o lume a lor, așa cum păpușile realizate de meșterul din povestea lui Victor Prohin e văr bun cu Pinocchio sau Nestor, din cea a Sandei Lesnea e frate cu feciorul de împărat din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

Sunt convins că autorii din această carte, Pavel Boțu, Victor Prohin, Sanda Lesnea, Aurel Scobioală, Ariadna Șalari, Gheorghe Gheorghiu, Ana Lupan vor însoți de acum înainte visele multor copii români. Dar și pe ale unor adulți. (Chiar dacă nu se prea laudă cu asta, și adulții visează.) Poveștile sunt mai înțelepte decât oamenii mari și aproape la fel de înțelepte precum copiii.

Mai e nevoie de un singur lucru pentru ca personajele din această carte să revină la viața lor adevărată, după ce au ieșit din hibernare: ele trebuie să își găsească prieteni. Și eu nu știu decât un singur fel de a te împrieteni cu personajele: prin lectură. Spor la citit, așadar!

 

Bogdan Crețu

Galerie foto și video lansări Cartea poveștilor abandonate

NEWSLETTER?

Înscrie-te pentru a primi noutățile ARBOR despre ultimele podcasturi, interviuri și evenimente.